9-10 aprilie Timisoara
16-17 aprilie Bucuresti
Workshop de analiza tranzactionala: Teoria motivationala: stimuli, strokuri, structurarea timpului
Eric Berne o oferit o prin teoria sa motivațională posibilitatea unei înțelegeri profunde a
comportamentului uman, funcțiilor psihologice și comunicării, o teorie care are la bază ideea ca toți
oamenii sunt motivați de foamea de stimuli, de structură și de recunoaștere (strokuri), aspecte care sunt
dinamice interactive și interdependente.
Obiectivele acestui workshop sunt:
-facilitatarea identificării filtrelor de strokuri și a modalităților de îmbunătățire, în caz de nevoie
și a direcțiilor recomandate în psihoterapie
-facilitarea identificării modalităților favorite de petrecere a timpului și a stărilor eului cel mai
active
-identificarea relațiilor compensatorii între foamea de structura, de stimuli și de recunoaștere
-stimularea conștientizării cu privire la propria dinamică motivațională și a identificării ariilor
neglijate
-facilitarea dezvoltării unui “psihoterapeut intern” și a unui plan de acțiune în vederea unei mai
bune împliniri a nevoilor
duminică, 27 martie 2011
marți, 22 martie 2011
Notiuni introductive in analiza tranzactionala
Analiza tranzacţională este o teorie a personalităţii, o metodă de psihoterapie şi o teorie a comunicării. Eric Berne, iniţiatorul acestui concept, denumea la început AT ca fiind structurală şi tranzacţională, pentru că avea în vedere modelul, sistemul stărilor eului: Eul Părinte, Eul Adult şi Eul Copil, care ne ajută să înţelegem cum este structurată şi cum funcţionează personalitatea umană din punct de vedere psihologic. O stare a eului se referă la un set de comportamente, gânduri, sentimente asociate şi activate de o situaţie de viaţă. Eul Adult este caracterizat de un set autonom de sentimente autentice, atitudini şi comportamente adecvate situaţiei prezente. Eul Copil se referă la sentimente, atidudini sau comportamente impregnate de experienţele pozitive sau negative din copilărie. Eul Părinte înseamnă trăiri, idei şi comportamente preluate de la părinţi sau alte figuri parentale semnificative. Aşadar, în fiecare moment al vieţii noastre, folosim o structură de stări ale eului, o modalitate de testare a realităţii(reality-testing ego states), un anumit pattern emoţional şi comportamental pentru a comunica şi a relaţiona. Modelul ideal este cel al Adultului integrat care supervizează răspunsurile din Copil şi Părinte. Stările eului sunt despărţite simbolic de o graniţă flexibilă, semipermeabilă, ce permite energiei psihice să circule de la o stare la alta, asigurand funcţionarea naturală a psihismului uman.
Scopul AT, ca modalitate terapeutică, este acela de creştere şi dezvoltare personală prin identificarea patternurilor disfuncţionale şi evidenţierea stărilor eului folosite cu predominanţă (sau propriului model PAC) şi decontaminarea lor de elementele străine, parazitare, introiectate în copilărie. Controlul social şi ieşirea din scenariu sunt obiectivele urmărite în terapie. AT propune şi o teorie a dezvoltării copilului, conceptul de script explicând cum strategiile de comportament au luat naştere în copilărie şi cum continuam să le utilizăm, chiar dacă acestea duc la rezultate disfuncţionale. Ca teorie a coumnicării, AT poate furniza o metoda de analiză a organizaţiilor.
Filosofia umanistă care stă la baza AT-ului are drept principii următoarele idei:
Toti oamenii sunt OK, se nasc cu potenţialul creativ de creştere şi dezvoltare, au capacitatea de a gândi, pot decide asupra propriului destin şi se pot schimba, prin înlocuirea modelelor de comportament prescrise de scenariul de viaţă asumat în copilărie.
Filosofia AT conduce la două principii de baza ale practicii AT: metoda contractuală si comunicarea deschisă.
duminică, 20 martie 2011
Ce este atasamentul
Ce este ataşamentul?
Ataşamentul este un sistem cerebral înnăscut. Prin evoluţia sa, influenţează şi organizează în raport cu persoanele care oferă grijă:
· motivaţia
· sistemul emoţional
· memoria
· imaginea de sine
Care este funcţia ataşamentului?
Sistemul de atasament determina un copil sa se apropie de adult pentru a stabili o comunicare.
· La nivelul sau bazal, atasamentul are rolul de a asigura supravieţuirea copilului într-o perioadă în care el nu îşi poate purta singur de grijă.
· La nivel psihic, atasamentul stabileşte o relaţie interpersonală care are rol de reglare, organizare, securizare a emoţiilor copilului prin intermediul funcţiilor mult mai dezvoltate ale adultului.
Ataşamentul creeaza fundamentul pentru dezvoltarea mentala ulterioară, protejând copilul de posibile pericole.
Cand apare ataşamentul?
Ataşamentul incepe sa se formeze in jurul varstei de 8 luni şi se manifestă prin frica de străini ca urmare a comportamentului de discriminare si se mentine si la adulti.
Reprezentarea despre ataşament
Ataşamentul facilitează dezvoltarea unei reprezentări a copilului despre părinte/ingrijitor care asigură o continuitate relaţională psihică şi in absenţa fizică a părintelui, creează aşteptări bazate pe experienţa anterioară.
Rolul figurii de ataşament
Prin procesul de atasare, figura de ataşament va reprezenta pentru copil o baza sigură de confort fizic si psihic, de calmare şi reasigurare. Pornind de la aceasta baza copilul poate să înceapă explorarea mediului şi se poate întoarce la ea ştiind că va fi bine primit.
Palierele ataşamentului
Dpdv al teoriei ataşamentului copilul functioneaza pe doua paliere: unul dominat de sistemul explorator celalalt dominat de sistemul de ataşament. Adica atunci cand apare o problema in cursul explorarii (de ordin intern, fiziologic: foame, somn sau de ordin extern, teama) se activeaza sistemul de atasament si copilul se va apropia cat va avea nevoie de figura de ataşament pentru a-i fi satisfăcute nevoile.
Asta se intampla in cazul ideal, al ataşamentului securizant.
Ataşamentul insecurizant se va reflecta prin perturbări vizibile la nivelul celor 2 sisteme: fie explorator, copilul necăutând ca parintele să ii satisfaca nevoile, fie la nivelul proximităţii, copilul nepornind in explorare.
Asta se intampla in cazul ideal, al ataşamentului securizant.
Ataşamentul insecurizant se va reflecta prin perturbări vizibile la nivelul celor 2 sisteme: fie explorator, copilul necăutând ca parintele să ii satisfaca nevoile, fie la nivelul proximităţii, copilul nepornind in explorare.
Evaluarea ataşamentului
A fost dezvoltat un sistem foarte eficient de evaluare a atasamentului. Aceste urmăreşte interactiunea dintre copil si parinte, modul de reactie la intrarea si iesirea parintelului, la intrarea si iesirea unei persoane straine. Sunt o serie de indicatori in acest context care arata daca este un atasament securizant sau insecurizant, precum si motivul pentru care acel atasament nu este securizant.
A fost dezvoltat un sistem foarte eficient de evaluare a atasamentului. Aceste urmăreşte interactiunea dintre copil si parinte, modul de reactie la intrarea si iesirea parintelului, la intrarea si iesirea unei persoane straine. Sunt o serie de indicatori in acest context care arata daca este un atasament securizant sau insecurizant, precum si motivul pentru care acel atasament nu este securizant.
Factori de risc versus factori de protecţie
Studiile au demonstrat că ataşamentul constituie un factor de risc sau de protecţie pentru tulburări ulterioare. Ataşamentul poate contribui la creşterea sau ameliorarea factorilor de risc.
Deci ataşamentul joacă un rol foarte important în dezvoltările manifestărilor psihopatologice ale copilului sau adultului şi înţelegerea lui contribuie la identificarea strategiilor necesare de intervenţie asupra tulburărilor.
Pentru a dezvolta o tulburare este nevoie de mai multe condiţii. Chiar atunci când tulburările au la origine un mecanism genetic sau biochimic, expresia tulburării este mediată de alţi factori biologici sau de mediu. Deşi este puţin probabil ca doar ataşamentul insecurizant să conducă spre o tulburare prezenţa lui cu siguranţă îi va spori probabilitatea.
Factorii de risc au influenţe diferite în funcţie de perioada de dezvoltare când acţionează. Ataşamentul securizant este foarte important în dezvoltarea timpurie, de exemplu. Teorie ataşamentului afirmă că ataşamentul securizant în primii ani de viaţă va scade riscul dezvoltării unei tulburări în cazul expunerii ulterioare la situaţii cu potenţial traumatic.
Factorii de risc au influenţe diferite în funcţie de perioada de dezvoltare când acţionează. Ataşamentul securizant este foarte important în dezvoltarea timpurie, de exemplu. Teorie ataşamentului afirmă că ataşamentul securizant în primii ani de viaţă va scade riscul dezvoltării unei tulburări în cazul expunerii ulterioare la situaţii cu potenţial traumatic.
Dar dacă un copil dezvolta timpuriu un ataşement insecurizant, nu se ştie la ce vârstă reabilitarea acelei relaţii sau înlocuirea cu o figură de ataşament securizantă va contracara efectele insecurităţii în cazul unei dezadaptări ulterioare.
Spre deosebire de factorii de risc, factorii de protecţie sunt cei care reduc probabilitatea unei tulburări în condiţii de risc. Factorii de protecţie sunt:
1. caracteristicile individuale
2. calitatea relaţiilor
3. factorii de mediu
Ataşamentul securizant intră la categoria calităţii relaţiilor şi se exprimă fie direct, prin descreşterea disfuncţionalităţii, fie indirect prin prevenirea dezadaptării.
Filosofia AT, etica, contracte si starile eului
Acest workshop vizeaza urmatoarele obiective:
- de a familiariza participantii cu valorile umaniste ale AT-ului precum si cu prinicipiile etice ale Asociatiei Europene de AT si de a genera dezbateri pe tema rolului codului etic atat pentru client cat si pentru psihoterapeut
-de a familiariza participantii cu notiunea de contract, cu diferitele tipuri de contracte, cu ideea de contract intre necesitate si limitare si de a facilita constientizarea cu privire la contractele pe care le facem noi si ceilalti
-de a familiariza participantii cu modelul starilor eului, concept fundamental in AT, de a intelege utilitatea si aplicabilitatea lui atat in intelegerea propriilor reactii cat si in a ii intelege mai bine pe ceilalti
Tranzactii si regulile comunicarii
Analiza tranzacţiilor se referă la identifcarea stărilor din care tranzacţionează oamenii. Fiecare persoană are opţiunea de a alege din ce stare a eului să răspundă interlocutorului. Cu cât este mai funcţională o persoană cu atât mai autonome vor fi alegerile ei.
Analiza tranzacţiilor este una dintre ideile fundamentale in AT ce oferă beneficii foarte semnificative atât în cadru psihoterapeutic cât şi în orice context social, pentru a înţelege mai bine de ce evoluează unele interacţiuni aşa cum evoluează.
Obiectivele acestui workshop sunt:
-de a prezenta tipurile de tranzacţii şi regulile comunicării
-de a dezvolta capacitatea participanţilor de a identifica canalele preferate de comunicare precum şi canalele pe care comunică interlocutorul
-de a susţine conştientizarea cu privire la opţiuni mai bune de a tranzacţiona, atunci când este necesar
vineri, 18 martie 2011
Training analiza tranzactionala bucuresti 2011
ANUL I:
1. AT 101
2. Filosofia analizei tranzcţionale, etica, contracte şi stările eului. 12-13 feb
3. Tranzacţii şi regulile comunicării 12-13 martie
4. Teoria motivaţională în AT: stimuli, strokuri şi structurarea timpului 16-17 apr
5. Poziţiile de viaţă şi tipurile de ataşament 14-15 mai
6. Simbioza şi dezvoltarea personalităţii 18-19 iunie
7. Pasivitatea, desconsiderarea, cadrul de referinţă, redefinirea 17-18 sept
8. Sistemul racket 22-23 oct
9. Teoria jocurilor şi mecanismele defensive 12-13 nov
10. Dezvoltarea scenariului: cum se scrie o poveste 10-11 dec
Abonați-vă la:
Postări (Atom)