duminică, 20 martie 2011

Ce este atasamentul

Ce  este ataşamentul?
Ataşamentul este un sistem cerebral înnăscut. Prin evoluţia sa, influenţează şi organizează în raport cu persoanele care oferă grijă:
·         motivaţia
·         sistemul emoţional
·         memoria
·         imaginea de sine

Care este funcţia ataşamentului?
 Sistemul de atasament determina un copil sa se apropie de adult pentru a stabili o comunicare.
·         La nivelul sau bazal, atasamentul are rolul de a asigura supravieţuirea copilului într-o perioadă în care el nu îşi poate purta singur de grijă.
·         La nivel psihic, atasamentul stabileşte o relaţie interpersonală care are rol de reglare, organizare, securizare a emoţiilor copilului prin intermediul funcţiilor mult mai dezvoltate ale adultului.
Ataşamentul creeaza fundamentul pentru dezvoltarea mentala ulterioară, protejând copilul de posibile pericole.

Cand apare ataşamentul?
     Ataşamentul incepe sa se formeze in jurul varstei de 8 luni şi se manifestă prin frica de străini ca urmare a comportamentului de discriminare si se mentine si la adulti.

Reprezentarea despre ataşament
Ataşamentul facilitează dezvoltarea unei reprezentări a copilului despre părinte/ingrijitor care asigură o continuitate relaţională psihică şi in absenţa fizică a părintelui, creează aşteptări bazate pe experienţa anterioară.


Rolul figurii de ataşament
          Prin procesul de atasare, figura de ataşament va reprezenta pentru copil o baza sigură de confort fizic si psihic, de calmare şi reasigurare. Pornind de la aceasta baza copilul poate să înceapă explorarea mediului şi se poate întoarce la ea ştiind că va fi bine primit.

Palierele ataşamentului
 Dpdv al teoriei ataşamentului copilul functioneaza pe doua paliere: unul dominat de sistemul explorator celalalt dominat de sistemul de ataşament. Adica atunci cand apare o problema in cursul explorarii (de ordin intern, fiziologic: foame, somn sau de ordin extern, teama) se activeaza sistemul de atasament si copilul se va apropia cat va avea nevoie de figura de ataşament pentru a-i fi satisfăcute nevoile.
          Asta se intampla in cazul ideal, al ataşamentului securizant.
Ataşamentul insecurizant se va reflecta prin perturbări vizibile la nivelul celor 2 sisteme: fie explorator, copilul necăutând ca parintele să ii satisfaca nevoile, fie la nivelul proximităţii, copilul nepornind in explorare.


Evaluarea ataşamentului
        A fost dezvoltat un sistem foarte eficient de evaluare a atasamentului. Aceste urmăreşte interactiunea dintre copil si parinte, modul de reactie la intrarea si iesirea parintelului, la intrarea si iesirea unei persoane straine. Sunt o serie de indicatori in acest context care arata daca este un atasament securizant sau insecurizant, precum si motivul pentru care acel atasament nu este securizant.


Factori de risc versus factori de protecţie
Studiile au demonstrat că ataşamentul constituie un factor de risc sau de protecţie pentru tulburări ulterioare.  Ataşamentul poate contribui la creşterea sau ameliorarea factorilor de risc.
Deci ataşamentul joacă un rol foarte important în dezvoltările manifestărilor psihopatologice ale copilului sau adultului şi înţelegerea lui contribuie la identificarea strategiilor necesare de intervenţie asupra tulburărilor.
Pentru a dezvolta o tulburare este nevoie de mai multe condiţii. Chiar atunci când tulburările au la origine un mecanism genetic sau biochimic, expresia tulburării este mediată de alţi factori biologici sau de mediu. Deşi este puţin probabil ca doar ataşamentul insecurizant să conducă spre o tulburare prezenţa lui cu siguranţă îi va spori probabilitatea.
          Factorii de risc au influenţe diferite în funcţie de perioada de dezvoltare când acţionează. Ataşamentul securizant este foarte important în dezvoltarea timpurie, de exemplu. Teorie ataşamentului afirmă că ataşamentul securizant în primii ani de viaţă va scade riscul dezvoltării unei tulburări în cazul expunerii ulterioare la situaţii cu potenţial traumatic.
Dar dacă un copil dezvolta timpuriu un ataşement insecurizant, nu se ştie la ce vârstă reabilitarea acelei relaţii sau înlocuirea cu o figură de ataşament securizantă va contracara efectele insecurităţii în cazul unei dezadaptări ulterioare.
Spre deosebire de factorii de risc, factorii de protecţie sunt cei care reduc probabilitatea unei tulburări în condiţii de risc. Factorii de protecţie sunt:
1.      caracteristicile individuale
2.      calitatea relaţiilor
3.      factorii de mediu
         Ataşamentul securizant intră la categoria calităţii relaţiilor şi se exprimă fie direct, prin descreşterea disfuncţionalităţii, fie indirect prin prevenirea dezadaptării.
      

         

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu